2007, May 11. Port Cetate joins the Halma Network

În urma întâlnirilor preliminare ale membrilor fondatori la Sejny (Polonia) şi Cetate (România), pe 11 mai a.c. a avut loc la Berlin lansarea oficială a proiectului Halma, sub auspiciile Ministerului German de Externe.

Iniţiativa Halma aparţine „Literarisches Colloquium Berlin” şi Fundaţiei Robert-Bosch, cu susţinerea Ministerului de Externe al RFG şi a fost salutată de ministrul german de externe ca „iniţiativă europeană exemplară”.

Printre vorbitori s-au numărat ministrul de externe al Germaniei - dr. Frank-Walter Steinmeier, preşedintele Halma - Krzysztof Czyzewski, Ilija Trojanow - scriitor german de origine bulgară, precum şi directoarea Fundaţiei Robert-Bosch, dna dr. Ingrid Hamm.

În cadrul reţelei Halma, România este reprezentată prin proiectul „Port Cultural Cetate” al „Fundaţiei pentru poezie Mircea Dinescu”.

Reţeaua Halma include şaisprezece centre de literatură din unsprezece ţări europene, printre care şi „Port Cultural Cetate” al „Fundaţiei pentru poezie Mircea Dinescu” şi urmează să acorde burse scriitorilor, lectorilor, traducătorilor şi managerilor literari, permiţându-le să lucreze, să trăiască şi să-şi prezinte creaţiile, timp de două luni, în diferite centre literare europene.

11 mai 2007

see also:
Halma Network official site (English)
on the founding of the Halma Network: Indra's Net, by Ilija Trojanow
Halma on Facebook
Halma travelogue @ blogspot

2002 - 2007

We are in the process of gathering material about the activities organized by the foundation during this period (workshops, meetings, symposiums, public concerts and readings etc), in many fields: literature and translation, classical and contemporary music, sculpture and ceramics, painting, photography, theatre, and film. If you are among those who organized or participated in projects at Culture Port Cetate during the 2002 - 2007 period please share any information, links, photographs, etc you still have. please write to us at portculturalcetate@gmail.com or simply post your links in the comments section.
Thank you.

proiectul 'inger parc'

Imprejurimile portului au fost botezate Inger parc prin 2002, ca replica la entuziasmul national generat atunci de proiectul Dracula Parc, ce se visa un magnet pentru turistii occidentali in cautare de exotism fara terorism. Pana la urma ingerii periferici de la Dunare au invins si Dracula a ramas fara templu. Ingerii insa s-au statornicit de atunci pe aici, instaurind o dictatura luminata asupra democratiei naturii, careia, de voie de nevoie, ne-am supus si noi.

‘Am facut parcul ca sa polemizez cu Dracula Parc. In tara asta nu o fi fost numai dracul jupan, macar pe la malul Dunarii o fi trecut si vreun inger, iar brandul de tara e mai bine sa fie cu ingeri’
‘… era pe la asfinţit şi vreo şapte cai apăruseră chiar în faţa casei şi părea că s-au oprit să se uite la îngerii sculptaţi pe malul apei. M-am gândit atunci că uite, caii se mai opresc să se uite la îngeri, dar oamenii nu. Şi mi-am zis că asta vreau să fac aici: să-i conving pe oameni să se mai uite puţin şi la îngeri.”
Mircea Dinescu

Dupa sanctuarul ingerilor a urmat cel adresat oamenilor. Intre doua dealuri insorite care au fost pana la urma 'impadurite' cu vie, profesorul Ernest Budes si prietenii sai sculptori, ceramisti si pictori, au construit – era pe la inceputurile boom-ului imobiliar – un sat neolitic la izvoarele de la Ulmi.

In toamna lui 2010 via implineste 4 ani, varsta la care se considera ca o vie devine 'majora', pregatita sa rodeasca deplin. Satul neolitic nu a beneficiat insa de boom-ul imobiliar ce a urmat, ba dimpotriva. Se vede ca timpul lui nu a venit inca.

Tabara de ceramica 'Satul neolitic':
Ernest Budes, Monica Morariu, Catalina Danila, Adela Bonat, Romana Cucu, Aniela Ovadiuc, Teona Capitanu, Ioana Budes
(Universitatea de Arta din Bucuresti)

Inger Parc pe malul Dunarii: 
Maria Cioata si David Olteanu (ceramisti)
Ilie Cioarta (pictor)
Virgil Constantin Scripcariu (sculptura in lemn)
Nicolae Stoica (sculpura in lemn)
si Mihai Buculei (sculptura in lemn)

Virgil Constantin Scripcariu, 'Inger'

Ernest Budes in satul neolitic

Nicolae Stoica, Ingerul cu parapanta

Presa vremii:
Observator Cultural, Sept. 2002

about 'inger parc'

The surroundings of the port became the setting for the Angel Park project, initiated in the summer of 2002 by Mircea Dinescu and a group of friends, sculptors and ceramic artists, soon after the old administrative house of the port was fully rebuilt.

The idea was a reaction to the nation-wide hysteria surrounding the controversial Dracula Parc project, which was being secretly negotiated and hotly debated in public at the time. the project was abandoned soon after and Dracula remained shrine-less. But the angels stayed.

‘We made the park to counter polemically with the Dracula Park project. This country was never in the full monopoly of the devil, at least at its peripheries, on the bank of the Danube, there may still be some angels left. Besides, it seems to me that building your 'national brand’ with angels could be a much better idea.

‘… it was dusk already when I saw seven horses – who still run around freely around here – stop in front of the house. For a while it appeared to me that they were looking at the sculptures of angels we put there, right by the water . I thought, you don’t see many people stop to look at angels anymore, but horses still do. And I said to myself, this is what I want to do here. Convince people to start looking a bit more at the angels”
Mircea Dinescu

After a sanctuary for angels, another was made for humans. Between two hills at the western edge of the village, in a spot with several ponds and natural springs called Ulmi (The Elms), where the oldest human settlement in the area was located several thousands of years ago, professor Ernest Budes and his friends (sculptors, painters, ceramic artists) built a small Neolithic village, with 6 types of huts made from earth and reed, painted with bright colours and prehistoric motifs, and endowed with all the clay pottery of the day.

And to finish the job, the two surrounding hills, facing south toward the summer sun and the Danube breeze, were planted with vinyards in 2006. The vinyard will reach maturity in the autumn of 2010 but the first Neolithic village of the 21st century didn’t flourish in the housing bubble that followed. Its time is yet to come.

despre fundatie

Povestea Fundatiei pentru Poezie incepe in toamna anului 1996, cand Mircea Dinescu, ajuns intr-o seara pe malul Dunarii la Maglavit, (in locurile de unde Petrache Lupu s-a intors cu portretul robot al lui Dumnezeu in sin) a descoperit in zare ruina cladirii vechi de mai bine de 100 de ani a demult apusului port cerealier de la Cetate. Viziunea unui port inviat la malul Dunarii a stirnit imaginatia poetului care avusese deja o premonitie ca-i era scris sa imbatranineasca fericit 'intr-o casuta pe malul unei ape'.

De aici pana la lansarea fundatiei pentru poezie si a planului de a transforma fostul port agricol intr-unul cultural nu a fost decat o licitatie, castigata cu emotii mari si contra-oferte mici. Era deja a treia licitatie, cladirea urma sa fie demolata si caramizile recuperate insa operatiunea a esuat repetat, ca intr-o contra-legenda a mesterului Manole, din cauza zidariei prea trainice pentru bietii nostri ani 90.

Activitatea fundatiei a inceput sa prinda contur prin 2001, dupa refacerea casei. Din diverse discutii intre Mircea Dinescu, poetul Dinu Adam, sculptorul Mihai Buculei, profesorul Ernest Budes si altii, exista deja ideea transformarii intregului spatiu din jurul portului intr-o galerie de arta, deschisa Dunarii si hranita cu oxigen proaspat de padurile de plopi din jur, prin care sa poata trece in voie oricand artistii si anotimpurile.

Ernest Budes si Dinu Adam / sculptorul Mihai Buculei

Fundatia pentru Poezie incurajeaza poezia tuturor artelor: de la muzica de camera a lui Brahms, la corul apocaliptic (insa paradoxal, linistitor) al broastelor din iazurile dimprejur; de la sculptura in lemn, la aruncarea cu piatra filozofala pe luciul apei doar pentru a admira cercurile care se tot formeaza; si in fine, de la poezia coborita din inaltimile luminoase si limpezi ale inspiratiei, la pescuitul in adincimile tulburi ale Dunarii, cu rime prozaice din adancurile negre ale pamintului.

Povestea e asadar in plina derulare. Intr-un fel ea vine de demult, altfel e inca la inceput.

about the foundation

At an auction in 1996, the Mircea Dinescu Poetry Foundation acquired the administration building of a former agricultural port on the Danube. That’s how that deserted place started being transformed into the Cetate Cultural Port, where residence programmes for writers and artists, translation workshops, film-makers’ conventions and pottery camps brought together people from all over Europe and somehow managed to succeed each other most naturally, without a trace of panic or institutional pressure. The very remoteness of the place is beneficial both for artists in search creative solitude and for those who, having gathered at the river, feel inclined to concentrate on the topics they share.

Throughout the years, the Foundation has cooperated with the Goethe Institute, the LCB, the Swedish Institute and the Romanian Cultural Institute. Symbolically enough, the first vessel to drop anchor in the port after a 50-year break, was packed with the artists taking part in the project L’Odysee du Danube 2007.

Since 2006, Culture Port Cetate is a member of Halma, a network of European literary houses which now has 26 members in 23 countries.

see also:
Culture Port Cetate on the Halma Network
Kulturhafen Cetate

despre portul cetate

Portul Cultural Cetate s-a născut pe ruina fostului port agricol, apărut pe la 1880, pe vremea cînd grîul nu putea creşte, ca astăzi, pe asfalt şi cînd croissantul vienez se făcea chiar cu făina adusă cu vapoarele cu zbaturi din Cetate.

În 1945, portul a fost închis şi transformat în pichet de grăniceri. După revoluţia din ’89, clădirea comandamentului portului, construită de meşteri italieni, a fost devalizată de localnici şi adusă la stadiul de adăpost pentru doisprezece purcei şi două vaci.

Aşa am descoperit-o eu, fără uşi, fără ferestre şi fără acoperiş, cu aerul părăginit de boieroaică de viţă veche strigînd parcă, aidoma unei soţii de domnitor român violată de başibuzucii lui Sinan Paşa, „Ruşinatu-m-au păgînii!”.

În 1997 am reuşit să cumpăr şi să transform ruina într-o casă de creaţie. În loc de grîu am încercat să umplem hambarele cu sculptori, scriitori, pictori şi muzicieni, iar pentru că guvernul României lansase pe piaţă brandul Dracula Parc, de dragul polemicii am iniţiat şi noi, pe malul Dunării, un Înger Parc, pornind de la premiza că România n-a fost doar sediul dracului, ci o fi fost bîntuită şi de îngeri, măcar pe la margini.

Cuptoarele pentru ars ceramica sînt concurate de cuptoarele în care se frig berbecii de la ferma poetului căzut în doaga agriculturii, iar tiradele aprinse ale autorilor străini invitaţi la colocvii sînt stinse cu vinuri nobile din producţia proprie.

Vă asigur că la toate evenimentele şi întîmplările artistice de la Cetate vor participa, cum au participat şi pînă acum, pădurile din jur, Dunărea, vrăbiile şi ciorile – mari amatoare de cultură.

Mircea Dinescu