Pentru că prea adesea mireasma Balcanilor s-a asociat cu mireasma prafului de puşcă, ne-am gîndit că oarece poduri culturale arcuite peste Dunăre ar mai îmblînzi memoria noastră rănită de imaginea podurilor de piatră şi oţel bombardate la început de secol XXI.
Şi fiindcă tot se spune că în Portul Cetate cocoşii cîntă în trei limbi – româneşte, bulgăreşte şi sîrbeşte – ne-am contaminat şi noi de multiculturalitatea galinaceelor şi am purces la punerea pietrei de temelie a “Festivalului degustătorilor de Film, Vin şi Artă culinară”, sub însemnul Balcanilor.
Poate că nu întîmplător, primul film românesc de succes, regizat de Liviu Ciulei secondat de Lucian Pintilie, s-a numit “Valurile Dunării”. Noul val al regizorilor români, transformat într-un fericit tsunami, ne obligă să privim cu interes şi în curţile vecine, cu atît mai mult cu cît, obsedaţi să ne agăţăm pe tampoanele ultimului vagon european am ajuns să ne ignorăm reciproc.
Deşi românii au cea mai mare halcă de Dunăre din Europa, noi abia buchisim pe manualul de folosinţă al acestui fluviu, aşa că, prin inaugurarea “Festivalului degustătorilor de Film, Vin şi Artă culinară”, încercăm să-i aducem un omagiu tardiv pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi, îngăduindu-ne pe malurile sale.
Dacă privim de jur împrejur şi adunăm Cazanele de pe Dunăre, mînăstirile olteneşti, Coloana fără sfîrşit şi Poarta sărutului brîncuşian şi neasemuitul Herculane cu izvoarele sale fierbinţi şi cada de piatră în care s-au îmbăiat nu doar Împăratul Traian ci şi Împărăteasa Sisi, putem spune fără doar şi poate că avem o ţară dar nu ştim ce să facem cu ea.
Redescoperirea Balcanilor prin film, prin vin şi prin mireasma bucatelor tradiţionale ne va ajuta să ne redescoperim pe noi înşine.
Mircea Dinescu
16 martie 2010, Portul Cultural Cetate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu